Rânduiala a Bisericii Penticostale - Biserica Sion Ingolstadt

Go to content

Main menu:

Rânduiala a Bisericii Penticostale


1. Definirea Bisericii
Biserica Penticostală Sion din Ingolstadt este alcătuită din sufletele mântuite prin jertfa Domnului Isus,
pe baza învăţăturilor Sfintelor Scripturi, care acceptă în mod liber Mărturisirea de credinţă şi statutul
de Organizare şi funcţionare ale Bisericii lui Dumnezeu Apostolice Penticostale.
Capul Bisericii este Domnul Isus şi El îşi exercită autoritatea divină prin slujitorii Săi în cadrul
învăţăturii şi rânduielii Sfintelor Scripturi care constituie norma supremă de credinţă şi rânduială în
biserică. Nici un slujitor sau organism al bisericii nu poate lua hotărâri sau stabili norme care sunt
contrare spiritului sau învăţăturii Sfintelor Scripturi.
Membrii Biserica Penticostală Sion din Ingolstadt, care se bucură de drepturi depline, alcătuiesc împreună
Adunarea Bisericii. Sunt de competenţa exclusivă a adunării bisericii următoarele atribuţii:
a) Alegerea păstorului bisericii;
b) Alegerea membrilor comitetului bisericii la propunerea păstorului sau a păstorului în
colaborare cu o comisie de propuneri;
c) Alegerea personalului duhovnicesc la propunerea comitetului bisericii;
d) Aprobarea bugetului bisericii şi descărcarea de gestiune;
e) Aprobarea cumpărării sau înstrăinării de bunuri mobile şi imobile aparţinând bisericii.
2. Scopul Bisericii
Scopul Biserica Penticostală Sion din Ingolstadt este de a reprezenta interesele împărăţiei lui Dumnezeu
pentru generaţia contemporană şi de a împlini voia lui Dumnezeu prin:
a) Închinarea publică adusă lui Dumnezeu;
b) Păstrarea şi propovăduirea nealterată a învăţăturilor Sfintelor Scripturi;
c) Creşterea spirituală şi educarea credincioşilor;
d) Răspândirea Evangheliei pentru salvarea celor pierduţi;
e) Alinarea rănilor sociale ca expresie a dragostei creştine.
3. Declaraţia de scop a Biserica Penticostală Sion din Ingolstadt
„Cu ajutorul Duhului Sfânt, scopul Biserica Penticostală Sion din Ingolstadt este să îi aducă pe oameni la
Domnul Isus şi să îi facă membrii în familia bisericii sale, formându-le caracterul după modelul
caracterului Domnului Isus, şi să îi pregătească pentru slujirea lor în biserică şi pentru misiunea lor în
lume, în vederea glorificării lui Dumnezeu.”
4. Organizarea Bisericii
a) Conducerea Bisericii
Conducerea spirituală şi administrativă a bisericii se exercită de pastorul bisericii (Apocalipsa 2:1)
împreună cu comitetul bisericii (Faptele Apostolilor 20:28).
Pastorul bisericii este ales de Adunarea Bisericii şi are responsabilitatea de a urmări şi promova
împlinirea scopurilor esenţiale ale bisericii, potrivit viziunii divine primite din partea Domnului prin:
i. Exemplul personal de dăruire şi spiritualitate;
ii. Hrănirea spirituală a bisericii;
iii. Pregătirea şi îndrumarea celorlalţi slujitori ai bisericii;
iv. Iniţierea şi îndrumarea activităţii spirituale a bisericii;
v. Repartizarea sarcinilor concrete membrilor comitetului.

Pastorii asistenţi îl ajută nemijlocit pe pastorul bisericii în îndeplinirea misiunii sale şi preiau
responsabilităţile ce le sunt încredințate de către acesta.
Prezbiterii sunt aleşi dintre membrii bisericii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Sfânta Scriptură
la 1 Timotei 3:1-7, şi au sarcina de a învăţa pe credincioşi cuvântul lui Dumnezeu, de a-i sfătui în
situaţii deosebite şi de a se ruga pentru bolnavi, ungându-i cu untdelemn în Numele Domnului. De
asemenea, ei pot oficia toate acte de cult din însărcinarea pastorului.
Diaconii sunt aleşi dintre membrii bisericii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Sfânta Scriptură la
1 Timotei 3:8-13, şi sunt rânduiţi pentru administrarea şi gospodărirea bunurilor materiale şi financiare
ale bisericii, pentru coordonarea acţiunilor de milă creştină şi pentru păstrarea ordinei în locaşul de
închinare. Diaconii în Biserica Penticostală Sion fac slujba de predicare a Evangheliei, de
consiliere spirituală şi pot oficia actul Cinei Domnului, înmormântări şi binecuvântări de copii, sub
îndrumarea păstorului.
Comitetul bisericii este ales sau reconfirmat prin vot secret la propunerea păstorului, de Adunarea
Bisericii o dată la șapte ani. Membrii bisericii sunt datori să arate respect cuvenit slujitorilor lui
Dumnezeu aleşi în comitetul bisericii (1 Tesaloniceni 5:2-13) şi să se supună recomandărilor sau
îndemnurilor primite din partea lor (Evrei 13:17).
Comitetul bisericii are următoarele atribuţii:
i. Analizează activitatea bisericii şi ia hotărâri pentru bunul mers al lucrării;
ii. Stabileşte strategia de dezvoltare a lucrării bisericii;
iii. Supraveghează viaţa morală şi spirituală a membrilor şi urmăreşte respectarea rânduielii
bisericii;
iv. Cercetează şi hotărăşte în probleme de disciplină în cadrul bisericii;
v. Întocmeşte proiectul de buget şi îl propune spre aprobare Adunării Bisericii;
vi. Întocmeşte schema de funcţii şi personal a bisericii şi o supune spre aprobare Adunării
Bisericii;
vii. Hotărăşte asupra cheltuielilor de întreţinere şi a bunurilor necesare activităţii spirituale şi
educative;
viii. Hotărăşte angajarea personalului administrativ şi de specialitate conform schemei aprobate
de Adunarea Bisericii.
Păstorul bisericii răspunde de activitatea sa în faţa Adunării Bisericii. Membrii comitetului răspund în
faţa păstorului de îndeplinirea sarcinilor încredinţate lor. Comitetul bisericii prezintă rapoarte de
activitate anual în faţa Adunării Bisericii, precum şi o dare de seamă anuală asupra activităţii
financiare.
5. Slujbele spirituale în biserică
Credincioşii care dovedesc maturitate spirituală şi calităţi de slujire menite să contribuie la desăvârşirea
spirituală a celorlalţi membri ai bisericii (Efeseni 4:11-12), pot slujii ca:
a) Misionari - slujitori trimişi de biserică în ţară sau străinătate pentru a înfiinţa noi biserici
prin răspândirea Evangheliei sau pentru a ajuta biserici mai slabe.
b) Prooroci - slujitori care rostesc cuvântul lui Dumnezeu prin inspiraţie divină, sau care aduc
mesaje din partea Domnului prin mijlocirea unei slujbei profetice.
c) Evanghelişti – slujitori care se ocupă cu răspândirea Evangheliei prin evanghelizări de
masă sau prin mărturisirea de la om la om.
d) Învăţători - slujitori care se ocupă de educarea biblică a credincioşilor, a noilor convertiţi, a
tinerilor sau copiilor. Ei trebuie să fie în stare să predea corect şi eficient învăţăturile
Sfintelor Scripturi.
e) Conducătorii slujbei de laudă şi închinare – slujitori care au pe inimă lauda şi închinarea
adusă lui Dumnezeu prin muzică şi care mobilizează şi animă biserica la această slujbă
duhovnicească (1Cronici 6:31-32).
Manifestarea darurilor spirituale în biserică se exercită de fiecare credincios potrivit cu înzestrarea
divină, în vederea zidirii duhovniceşti a bisericii (1 Corinteni 12:7, Efeseni 4:16) şi este supusă
judecăţii duhovniceşti a slujitorilor chemaţi să păstorească biserica. (Fapte Apostolilor 20:28-30,
1Tesaloniceni 5:12-13, Evrei 13:17).
Atunci când cerinţele lucrării divine o justifică, slujitorii bisericii pot fi angajaţi cu fracţiuni de normă
sau cu normă întreagă cu aprobarea Adunării Bisericii. Susţinerea financiară a acestora se face
corespunzător normei de încadrare (1 Corinteni 9:14).
Nimeni nu poate pretinde sau revendica o slujbă spirituală sau o anumită poziţie în biserică pe baza
unor merite personale invocând aportul adus la construirea locaşului de închinare, a diferitelor servicii
aduse bisericii sau a dărniciilor făcute lucrării divine.
6. Calitatea de membru
Calitatea de membru al Biserica Penticostală Sion din Ingolstadt se poate dobândi astfel:
a) Fie prin întoarcerea la Dumnezeu prin pocăinţa de păcate, credinţa în Domnul Isus ca
mântuitor personal şi primirea botezului în apă în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului
Sfânt.
b) Fie prin transfer dintr-o altă biserică, în condiţiile prevăzute de rânduiala bisericii.
Acceptarea la botez a persoanelor nou convertite se face de către comitetul bisericii. Aceste persoane
vor urma în prealabil un curs de pregătire biblică în vederea însuşirii adevărurilor de bază ale vieţii de
credinţă. După parcurgerea cursului de pregătire biblică, fiecare persoană va fi examinată de către
comitetul bisericii cu privire la stadiul însuşirii adevărurilor de bază ale Scripturii, cu privire la
autenticitatea experienţei de mântuire şi cu privire la cunoaşterea rânduielii bisericii. Vor fi acceptate
la botez numai persoanele care au trecut cu bine această examinare. După primirea botezului, noii
membrii ai bisericii vor urma o perioadă de creştere spirituală prin studiul Sfintelor Scripturi sub
îndrumarea unuia dintre slujitorii bisericii care va avea această însărcinare.
Primirea unui nou membru prin transfer dintr-o altă biserică se face de către comitetul bisericii în
baza unei cereri scrise şi după o perioadă de cel puţin 6 luni, timp în care persoana care solicită să fie
primită ca membru va trebui să dovedească mărturia unei vieţi spirituale şi morale demne, cunoaşterea
rânduielii bisericii şi încadrarea în această rânduială. În situaţia unei mărturii pozitive, după această
perioadă se va solicita o adeverinţă de membru de la biserica de unde provine. După decizia de primire,
noul membru va fi prezentat bisericii.
Nimeni nu poate pretinde calitatea de membru al bisericii pe baza donaţiilor sau suportului financiar
oferite bisericii, sau pentru orice fel de servicii oferite în folosul bisericii.
Calitatea de membru al bisericii se poate pierde prin transfer într-o altă biserică, la cerere, prin
retragerea calităţii de membru sau prin excludere.

Drepturile membrilor bisericii:
a) Să participe activ la slujbe religioase;
b) Să participe cu drept de vot la întrunirile Adunării Generale a Bisericii;
c) Să participe la actele de cult oficiate în cadrul bisericii şi să li se oficieze actele de cult de care
au nevoie;
d) Să primească asistenţă spirituală din partea bisericii;
e) Să fie aleşi în diferite slujbe spirituale sau administrative potrivit cu chemarea lui Dumnezeu şi
în funcţie de calităţile spirituale şi capacităţile intelectuale pe care le posedă şi cu confirmarea
bisericii.
Îndatoririle membrilor bisericii:
a) Să trăiască în spiritul Sfintelor Scripturi şi să dovedească o viaţă curată şi demnă (Ef. 4:22-24);
b) Să participe activ la viaţa bisericii şi să frecventeze cu regularitate serviciile divine ale bisericii
(Evrei 10:25);
c) Să respecte rânduiala bisericii şi să se supună hotărârilor comitetului bisericii (Evrei 13:17);
d) Să participe cu regularitate la susţinerea lucrării lui Dumnezeu în biserică proporţional cu
venitul lunar (1 Corinteni 16:1-2) şi potrivit cu măsura harului Domnului Isus ( 2 Cor. 8:9).
7. Disciplina bisericească
Fiecare membru al bisericii, indiferent de slujba pe care o are în biserică, este supus disciplinei
acesteia. (Evrei 13:17). Disciplina bisericească se exercită în următoarele scopuri:
a) Pentru a îndemâna la pocăinţă şi a recupera pe cel căzut;
b) Pentru a păstra unitatea şi armonia în cadrul bisericii (Romani 16:17);
c) Pentru a păstra sănătatea spirituală şi morală a bisericii (1 Corinteni 11:20);
d) Pentru a păstra neştirbită mărturia bisericii în faţa lumii (Filipeni 2:14-16).
Pentru abateri de conduită creştină, de la rânduiala bisericească sau de la învăţătura curată a Sfintelor
Scripturi, disciplina bisericească se aplică progresiv, de la formele cele mai simple până la cele de
ultimă instanţă după cum se dovedeşte a fi necesar.
Formele de aplicare a disciplinei bisericeşti sunt:
a) Mustrarea personală pentru stăruirea în abatere (Iuda 22);
b) Mustrarea în faţa comitetului bisericii, cu avertisment (1Tesaloniceni 5:14a);
c) Retragerea dreptului de a sluji în biserică (Faptele Apostolilor 1:20);
d) Retragerea dreptului de a se împărtăşi la Cina Domnului (1Corinteni 11:20);
e) Retragerea calităţii de membru (2Tesaloniceni 3:6, 14);
f) Excluderea din biserică (1Corinteni 5:13).
Retragerea calităţii de membru poate fi făcută de comitetul bisericii pentru perseverenţa în
următoarele abateri:
a) Încălcarea conştientă şi voită a rânduielii bisericeşti;
b) Neparticiparea la viaţa bisericii şi nefrecventarea slujbelor divine din biserică;
c) Asocierea cu diferite grupări, care prin practica şi învăţătura lor subminează autoritatea
Sfintelor Scripturi şi învăţătura sănătoasă a bisericii.
Excluderea din biserică se face de către comitetul bisericii în următoarele situaţii:
a) Căderea în păcate grave sau trăirea în păcat;
b) Trăirea nedemnă din punct de vedere moral, aducând întinare şi defăimare bisericii şi lucrării
lui Dumnezeu;
c) Răspândirea de învăţături şi practici greşite, străine de adevărul Sfintelor Scripturi;
d) Subminarea unităţii bisericii prin instigare la dezbinare sau prin răspândirea de zvonuri care pot
duce la dezbinări.
Credincioşii care şi-au pierdut calitatea de membru ca urmare a punerii sub disciplină, vor fi aduşi la
cunoştinţa bisericii. Faţă de aceştia, biserica şi fiecare membru trebuie să aibă atitudinea pe care o cere
Biblia în astfel de situaţii: „Depărtaţi-vă de ei.” (Romani 16:7); „...vă poruncim fraţilor să vă
depărtaţi de orice frate care trăieşte în neorânduială.” (2 Tes. 3:6);„...să nu-l primiţi în casă şi să nu-i
ziceţi „bun venit”. Căci cine-i zice „bun venit” se face părtaş faptelor lui rele.”(1Ioan 10:11)
Biserica va avea aceiaşi atitudine faţă de cei ce-şi zic fraţi dar trăiesc în neorânduială, nefiind încadraţi
în viaţa şi lucrarea bisericii locale, ci sunt doar vizitatori sau participanţi ocazionali la serviciile divine
sau la actele – Cina Domnului (2 Tesaloniceni 3:6).
Reprimirea ca membri a celor care şi-au pierdut această calitate în urma disciplinării, se poate face
numai de către comitetul bisericii, atunci când ei sunt conştienţi de greşeala lor, dovedesc o pocăinţă
sinceră, fac dovada îndreptării vieţii lor şi se supun rânduielii bisericii.
Nimeni nu poate cere reprimirea ca membru invocând timpul scurs de la aplicarea disciplinării. Scopul
disciplinării nu este pedepsirea păcatului, ci recuperarea celui vinovat. Dacă el nu a ajuns la pocăinţă
atunci disciplinarea nu şi-a atins scopul.
8. Activitatea Bisericii
Activitatea bisericii are ca obiective principale următoarele:
a) Maturizarea spirituală a membrilor bisericii şi instruirea lor pentru a se implica în mod activ în
lucrarea divină;
b) Răspândirea evangheliei în ţară şi în străinătate în scopul mântuirii celor pierduţi prin jertfa
Domnului Isus şi prin înfiinţarea de noi biserici locale asociate;
c) Slujirea în dragostea şi mila creştină pentru alinarea rănilor sociale ale oamenilor, în special
vizând categoriile defavorizate: orfani, văduve şi dezrădăcinaţi ai vieţii.
Creşterea spirituală a membrilor bisericii
Creşterea spirituală se urmăreşte atât în cadrul serviciilor divine prin părtăşia bisericii, prin închinarea
şi lauda colectivă, prin rugăciunea comună şi prin Cuvântul lui Dumnezeu, în special când mesajul
divin se adresează bisericii, cât şi în grupele de credincioşi. În cadrul Biserica Penticostală Sion din Ingolstadt
forma cea mai eficientă de zidire duhovnicească este prin „părtăşia în grupele de credincioşi”.
Grupele de credincioşi oferă cadrul intim şi optim pentru comunicarea interpersonală, pentru
cunoaşterea apropiată între credincioşi, pentru sprijin reciproc eficient şi pentru cercetarea Sfintelor
Scripturi pe o bază liberă şi practică. Învăţătura în grupele de credincioşi este unitară, pe baza lecţiilor
biblice alcătuite de pastorul bisericii potrivit cu nevoile specifice ale bisericii şi cu strategia de creştere
spirituală pe care o urmăreşte.
Scopul activităţii spirituale în grupele de credincioşi este:
a) Studierea şi înţelegerea unitară a Cuvântului lui Dumnezeu;
b) Întărirea unităţii şi dragostei frăţeşti printr-o cunoaştere reciprocă între membrii bisericii;
c) Ajutorarea şi sprijinirea operativă a celor ce trec prin încercări sau prin diferite nevoi;
d) Îndemnarea şi întărirea în mod eficient a celor ce au slăbit în credinţă;
e) Integrarea în biserică şi creştere spirituală sănătoasă a celor nou convertiţi.
Participarea la viaţa şi activitatea grupelor duhovnicești este datoria fiecărui membru al bisericii, de la
care nu se poate sustrage. Fiecare grupă este supravegheată şi îndrumată de un „responsabil de grupă”
asistat de un „ajutor” al său. Orice absenţă de la întâlnirea sau activitatea grupei de credincioşi trebuie
temeinic motivată responsabilului de grupă.
În vederea instruirii cât mai eficiente a slujitorilor bisericii în cunoaşterea şi înţelegerea corectă a
Cuvântului lui Dumnezeu cât şi în vederea însuşirii unor principii spirituale specifice anumitor slujbe
ale bisericii şi ale dinamicii lucrării acesteia, în cadrul Biserica Penticostală Sion din Ingolstadt îşi
desfăşoară activitatea, sub îndrumarea spirituală şi
didactică a comitetului bisericii (Faptele Apostolilor 19:9-10; 20:27, 31, 2Timotei 2:2). Seminarul are
drept scop nu numai desăvârşirea pregătirii slujitorilor deja implicaţi în lucrarea divină ci şi în
pregătirea potenţialului de slujire pentru nevoile ce vor apărea în procesul lărgirii misiunii bisericii în
viitor, potrivit cu viziunea primită de la Domnul Isus.
Evanghelizarea
Biserica şi fiecare credincios are datoria de a depune mărturie creştină prin viaţă şi prin Cuvânt pentru a
răspândi Evanghelia şi dragostea lui Dumnezeu între oameni. (Matei 28:19-20; Marcu 16:15-16).
În cadrul Biserica Penticostală Sion din Ingolstadt lucrarea de evanghelizare se desfăşoară atât în locaşul de
închinare, prin servicii divine specifice în care mesajul divin se adresează în mod direct sufletelor
nemântuite în vederea câştigării lor pentru Dumnezeu, cât şi în afara locaşului de închinare prin acţiuni
publice de masă sau prin mărturisire de la om la om (Faptele Apostolilor 20:20).
Chiar dacă în biserică sunt slujitori înzestraţi special de Domnul pentru lucrarea de evanghelizare,
fiecare membru al bisericii este dator să slujească spre mântuire altora prin mărturisire şi rugăciune
personală. (Faptele Apostolilor 8:4). Cadrul optim în care mântuirea sufletelor câştigate pentru
Dumnezeu poate fi dusă până la capăt este biserica locală (Faptele Apostolilor 9:26-28). Biserica Penticostală Sion din Ingolstadt
în lucrarea ei de evanghelizare urmăreşte nu numai să câştige suflete pentru
veşnicie în locurile sau zonele unde lumina Evangheliei este foarte slabă sau nu a pătruns deloc, ci şi să
întemeieze biserici locale noi în care aceste suflete să crească spiritual şi prin care mesajul Evangheliei
să se răspândească în zonele înconjurătoare (1Tesaloniceni 1:5-8). Bisericile nou înfiinţate vor fi
întemeiate pe aceiaşi rânduială şi specific de lucrare şi vor fi asociate în vederea împlinirii viziunii
divine.
Alinarea rănilor sociale ale oamenilor
Biserica Penticostală Sion din Ingolstadt acordă asistenţă spirituală nu numai membrilor ei ci şi persoanelor
din afara ei care i-o solicită, precum şi tuturor categoriilor sociale care au nevoie de asistenţă, azile,
şcoli, spitale, închisori etc. ( Matei 25:34:40). Pe lângă aceste posibilităţi de a sluji oamenilor în locuri
specifice, Biserica Penticostală Sion din Ingolstadt are în vedere să folosească spaţiile pe care Domnul i le
pune la dispoziţie în noul locaş de închinare pentru a veni în sprijinul copiilor străzii, oamenilor drogaţi
şi a tot felul de dezrădăcinaţi ai vieţii, în vederea recuperării lor (Isaia 58:7).
Scopul primordial în abordarea acestor categorii sociale nu este doar hrănirea, igienizarea sau
dezintoxicarea lor şi nici numai aducerea lor la un grad de civilizaţie acceptabil, ci, cu ajutorul
Domnului şi prin harul Său, câştigarea sufletelor pentru Dumnezeu şi redarea demnităţii şi libertăţii
umane care este un dar preţios de la Dumnezeu (Filimon 10:11, 15).
9. Conduita morală şi spirituală a bisericii
a) Conduita moral-spirituală în casa de rugăciune
Serviciile divine în Casa de Rugăciune trebuie să fie caracterizate de solemnitate, simplitate şi bucurie
sfântă, în contrast cu fastul şi festivismul zilelor noastre. Întotdeauna fastul şi ceremonia religioasă au
însoţit declinul vieţii spirituale. Prezenţa şi conduita în Casa de Rugăciune trebuie să fie caracterizate
de umilinţă şi respect, recunoscând că ceasul şi locul rugăciunii sunt sfinte pentru faptul că Dumnezeu
este acolo (Matei 18:20).
Credincioşii nu pot veni în Casa de Rugăciune într-o atitudine de superficialitate, neglijenţă sau
dezordine care sunt osândite de însăşi prezenţa lui Dumnezeu. Conversaţiile uşuratice şi inutile,
precum şi orice glume vor fi evitate total pentru a da Domnului cinstea şi adorarea ce I se cuvin.
Râsul, şoaptele precum şi orice alte activităţi care distrag sufletul de la părtăşia frăţească şi închinarea
adusă lui Dumnezeu sau de la Cuvântul predicat, Îl dezonorează pe Dumnezeu şi pun în evidenţă o
acută stare firească (Eclesiastul 5:1-2).
Bărbaţii credincioşi trebuie să aibe capul descoperit iar femeile să-şi acopere capul în orice loc, când se
roagă sau slujesc Domnului. Acesta, ca semn al cinstirii lui Dumnezeu şi al recunoaşterii stăpânirii
aşezate de El asupra lor (1Corinteni 11:2-7).
Părinţii trebuie să-şi instruiască copiii să se comporte cu respect în Casa Domnului (1Timotei 3:15).
Instruirea şi disciplinarea evlavioasă în familie, la Şcoala Duminicală şi în biserică, în anii copilăriei şi
tinereţii, vor menţine respectul faţă de Dumnezeu şi închinarea Sa în anii maturităţii. (Proverbe 22:6).
Pastorii şi ceilalţi slujitori ai bisericii au datoria de a cultiva şi pretinde respectul, simplitatea, ordinea şi
buna cuviinţă în biserică (Habacuc 2:20).
b) Îmbrăcămintea
Reprezintă un factor important de exprimare a caracterului creştin. Ţinuta creştină trebuie să reflecte
principiile şi convingerile spirituale ale bisericii şi nu spiritul lumii care ne înconjoară şi care este în
permanentă degradare. Simplitatea a fost o trăsătură fundamentală a Bisericii încă de la întemeierea ei,
de aceea trebuie continuată şi păstrată (1 Timotei 2:9).
Creştinii trebuie să evite etalarea ţipătoare a veşmintelor şi o ornamentaţie extravagantă inclusiv în
aranjarea părului. Biblia spune clar că purtarea de bijuterii este contrară voii lui Dumnezeu. Ea atrage
atenţia asupra propriei persoane şi nu se potriveşte cu lepădarea de sine a creştinului (1Petru 3:3-4).
De asemenea, folosirea cosmeticelor peste limita bunului simţ şi a principiilor modestiei creştine
trebuie evitată. Omul lui Dumnezeu se va păstra curat şi printr-un comportament creştinesc va căuta să
placă lui Dumnezeu şi să-L reprezinte în această lume cu demnitate (Filipeni 2:15).
Părinţii creştini trebuie ca prin exemplul personal, educaţie şi autoritate să determine pe fiii şi pe fiicele
lor să se îmbrace cu modestie şi demnitate, atrăgând în felul acesta respectul şi încrederea celor din jur
(Estera 2:20).
c) Muzica creştină
Muzica a fost creată de Dumnezeu cu scopuri sfinte. Prin ea se urmăreşte înălţarea gândurilor spre ceea
ce este curat, nobil şi măreţ şi de a trezi în suflet devoţiune şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu (Psalmul
92:1-4; Efeseni 5:19). Muzica trebuie să aibă frumuseţe, patos şi putere, iar vocile să se înalţe în cântări
de laudă şi de adorare. Muzica bună nu numai că face plăcere dar înalţă mintea şi cultivă cele mai bune
calităţi. Cântările spirituale au fost de multe ori folosite de Dumnezeu pentru a atrage inimile
păcătoşilor şi ai conduce la pocăinţă (Coloseni 3:16).
Muzica lumească dimpotrivă distruge sănătatea sufletească şi distruge moralitatea. Orice melodie în stil
jazz, rock sau alte stiluri înrudite care exprimă sentimente ieftine şi triviale vor fi evitate în biserică, în
familia creştină sau în reuniuni de orice fel ale credincioşilor. În biserică nu se va permite participarea
la serviciile duhovniceşti, inclusiv cele muzicale, a persoanelor neconsacrate, cu un caracter creştin
îndoielnic sau a celor ce nu au o ţinută corespunzătoare (Psalmul 101:6).
d) Conduita moral-spirituală în familie
Familia creştină este unitatea de bază a bisericii. O biserică unită, armonioasă şi puternică este alcătuită
din familii puternice, unite şi armonioase. Starea spirituală a bisericii este suma stării spirituale a
familiilor ce o compun. Bărbatul, ca şi cap al familiei, reprezintă autoritatea divină în familie, iar soţia
şi copiii au datoria de a recunoaşte această autoritate prin supunere (1Corinteni 11:3).
Părinţii au datoria de a păstra în căminul lor o atmosferă duhovnicească, trăind în pace, în sfinţenia
cerută de Cuvântul lui Dumnezeu şi contribuind la păstrarea şi întărirea stării spirituale a bisericii
(Deuteronom 6:5-6). Părinţii sunt datori să-şi disciplineze copii cu fermitate, în dragoste şi cu
înţelepciune, după modelul Tatălui ceresc (Evrei 12:9-10). Părinţii sunt datori de a-i creşte pe copii şi
de a-i educa în spiritul Sfintei Scripturi (Efeseni 6:4), făcând din aceasta o activitate de bază şi un ţel
prioritar în cadrul familiei. Ei trebuie să stabilească în mod hotărât limitele cuviincioase de conduită şi
ţinută creştină pentru copiii lor, atât în cadrul familiei cât şi în cadrul bisericii şi al societăţii,
protejându-i astfel de spiritul lumii şi de efectele dăunătoare ale degradării morale şi spirituale ale
societăţii contemporane (1 Samuel 2:29-30).
Copiii sunt datori să-şi cinstească părinţii şi să le fie supuşi ascultând de sfaturile şi de hotărârile lor
atâta timp cât sunt sub autoritatea acestora (Efeseni 6:1-3). Ei sunt datori să arate respect părinţilor şi să
le poarte de grijă toată viaţa lor, chiar şi după ce nu mai sunt sub autoritatea părinţilor, ci au o familie
proprie (1Timotei 5:4).
Pentru nesocotirea conduitei şi îndatoririlor creştine în cadrul familiei, fiecare membru al familiei este
răspunzător în faţa Comitetului Bisericii (Tit 1:13; 2:15).
e) Conduita moral-spirituală în societate
În societatea contemporană, roasă de degradarea continuă a valorilor morale şi spirituale încredinţate de
Dumnezeu oamenilor şi de subminarea principiilor divine pe care Dumnezeu a fundamentat societatea
omenească, Biserica lui Dumnezeu are nobila misiune de a păstra şi promova valorile eterne şi de a
dovedi integritatea principiilor divine: adevărul, dreptatea şi sfinţenia (Romani 12:2, 1Petru 3:3-5). În
întunericul tot mai dens al zilelor acestui sfârşit de veac, credincioşii sunt destinaţi să strălucească ca
nişte lumini vii ( Ioan 1:5, Filipeni 2:15). Scopul diavolului este de a perverti orice lucru bun, de aceea
este deosebit de important pentru un credincios să adopte principii hotărâte în viaţa socială, potrivite cu
sfinţenia şi înţelepciunea lui Dumnezeu (Efeseni 5:10-11).
Dintre tendinţele acestui veac, ce exercită o atracţie puternică chiar şi asupra credincioşilor, sunt
vrednice de considerat următoarele:
- Senzualitatea – atracţia spre plăceri şi emoţii carnale, trupeşti;
- Distracțiile – plăcerea de a petrece timpul într-un mod aparent drăguţ care în realitate nu numai
că nu aduce nici un folos, dar erodează simţul responsabilităţii, bunul simţ şi bucuria adevărată;
- Moda – asemănarea chipului veacului în vestimentaţie şi comportament;
- Dorinţa de câştig (lăcomia de avere) – cât mai mult şi cu orice preţ.
i. Senzualitatea
Credincioşii sunt chemaţi să se opună spiritului lumii şi să respingă tendinţele acestui veac. Ei nu
trebuie să se lase ademeniţi de nici o atracţie sau emoţie senzuală dar nici să se comporte într-un mod
provocator faţă de cei din jur, etalând forme reliefate, părţi ale trupului semi-expuse sau sugerând ceea
ce stârneşte pasiuni tulburătoare. Este sugestiv că după căderea omului în păcat, prima grijă a lui
Dumnezeu a fost să acopere trupul omului, făcându-i veşminte adecvate. Astăzi asistăm la contrariul
acestei acţiuni divine şi aceasta nu poate veni de la Dumnezeu, de aceea ele trebuie evitate, chiar
respinse de credincioşi (Efeseni 5:10-11).
ii. Distracţiile
Îl necinstesc pe Dumnezeu pentru că ele dovedesc faptul că lucruri, stări, emoţii, cuvinte sau activităţi
lipsite de valoare şi adeseori vinovate sunt preţuite şi preferate în locul adevăratelor valori pe care
Dumnezeu le-a făcut disponibile cu preţul Fiului Său. Râsul necontrolat, glumele proaste, cuvintele cu
două înţelesuri, ironiile sau aluziile uşuratice la lucrurile spirituale, luarea în derâdere a lui Dumnezeu
şi a Cuvântului Său, vorbele goale, discuţiile lungi cu subiecte profane, irosirea timpului în faţa
televizoarelor sau a altor mijloace de informare sunt plăceri superficiale şi vinovate înaintea lui
Dumnezeu.
iii. Moda
Dorinţa de conformare „la ordinea zilei” cu vestimentaţia, aranjamentele estetice artificiale şi
comportamentul reprezintă o altă încercare a celui rău de a perverti frumuseţea şi nobleţea simplităţii, a
smereniei şi lepădării de sine. În mesajul său critic către fiicele Sionului, proorocul Isaia arată că ele au
făcut totul pentru a atrage atenţia celor din jur asupra lor (Isaia 3:16-24). Sfânta Scriptură arată cu
claritate că cei credincioşi, bărbaţi şi femei deopotrivă, trebuie să fie semne care să indice spre
Dumnezeu şi slava Lui, nicidecum indicatoare către ei înşişi (Psalmul 115:1; Isaia 42:8; Ioan 3:30). La
baza vestimentaţiilor şi a ornametaţiilor artificiale de astăzi se află tendinţa constantă de decădere
morală şi de impunere de sine prin evidenţiere. Tendinţa aceasta este promovată din umbră, în mod abil
şi conştient, de diavolul, şi are drept scop distrugerea principiilor divine nobile şi veşnice pe care
biserica şi fiecare credincios are datoria de a le preţui, de a le promova în viaţa proprie şi de a le apăra
cu hotărâre în faţa valului aparent irezistibil al spiritului lumii.
iv. Dorinţa de câştig
Pentru un credincios, viaţa trebuie trăită în întregime sub îndemnul lui Dumnezeu: „Şi orice faceţi cu
cuvântul sau cu fata, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi prin El lui Dumnezeu Tatăl”
(Coloseni 3:17). Se constată însă, că îndeletnicirile (cele mai) compromiţătoare sunt şi (cele mai)
profitabile. Totuşi, copiii lui Dumnezeu care caută sau trebuie să-şi aleagă o profesie, trebuie să aibă în
vedere consecinţele şi evoluţia viitoare a acesteia, fără a-şi ucide cu bună ştiinţă conştiinţa.
Activităţi care direct sau indirect încalcă principiile purităţii, cinstei şi demnităţii creştine sunt interzise
copiilor lui Dumnezeu, cum ar fi: lucrul în localurile de noapte, localuri unde se consumă băuturi
alcoolice, comercializarea unor produse care afectează negativ trupul şi sufletul, ţigări, băuturi
alcoolice, droguri, anticoncepţionale şi alte mijloace pentru controlul naşterilor etc.
Consumul de alcool de orice fel şi în orice măsură este vinovat înaintea lui Dumnezeu, pentru că
reprezintă o mărturie nedemnă pentru un credincios în faţa lumii (Matei 5:13-16), deoarece alături de
curvie, alcoolul ia minţile omului (Osea 4:11) şi deoarece prezenţa alcoolului în cel credincios este
potrivnică plinătăţii Duhului (Efeseni 5:18).
Dar nu numai profesarea unor activităţi compromiţătoare în ochii lui Dumnezeu este o vină ci şi măsura
implicării (înlănţuirii) în activităţi chiar demne, pentru un câştig mai mare, în detrimentul închinării,
părtăşiei duhovniceşti sau slujirii divine reprezintă o necinstire a lui Dumnezeu. Toate lucrurile îşi au
vremea lor (Eclesiastul 3:1) iar Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui trebuie căutate „mai întâi”
(Matei 6:33). Zăbovirea până noaptea târziu la lucru şi mai rău, folosirea timpului destinat închinării şi
părtăşiei sau a Zilei Domnului în scopul realizării de câştig este o nesocotire a lui Dumnezeu, o dovadă
de neîncredere în El şi de necredinţă în ce priveşte suportul vieţii.
Credincioşii trebuie să evite acele profesii sau îndeletniciri care Îl plasează pe Dumnezeu sau interesele
spirituale veşnice pe un loc secundar.
Prezenta Rânduială Duhovnicească este normativă pentru membrii Bisericii Penticostale Sion
şi stabileşte cadrul organizat şi principiile sau normele spirituale în care se desfăşoară viaţa şi
lucrarea Bisericii Penticostale. Ea poate fi completată în acelaşi spirit al Sfintelor Scripturi potrivit
nevoilor specifice ce vor apărea în procesul lărgirii şi diversificării lucrării bisericii în viitor.

Back to content | Back to main menu